Arcul de Triumf

Cum şi unde se distrau bogaţii Slatinei acum un secol

Imagine panoramică cu Slatina de acum un secol   (FOTO Muzeul Judeţean Olt)1

În ciuda faptului că municipiul Slatina nu s-a numărat printre marile localităţi cu potenţial mare de turişti, acest lucru nu i-a împiedicat pe locuitorii urbei de pe râul Olt, în special pe cei mai avuţi, să ducă chiar aici o viaţă cu nimic mai prejos decât omologii lor din marile oraşe ale ţării. Cafenelele selecte, ultimul trend al modei de la Paris pentru bărbaţi şi femei deopotrivă, erau la mare preţ şi la Slatina.

Într-un oraş în care toată lumea cunoaşte pe toată lumea, la începutul secolului XX asistăm, în Slatina, la un exploziv fenomen de „socializare”, după cum spune şi dr. Aurelia Grosu, muzeograf la Muzeul Judeţean Olt, fără însă a se abate de la suprema instanţă „a ce se cuvine şi ce nu se cuvine”. Pendulând între Orient şi Occident, lumea Slatinei sfârşitului de secol XIX începe să iasă din cutumele modului de viaţă patriarhal, în spaţiul public. Moda vremii îşi spune cuvântul: în felul de a construi casele şi de a amenaja interioarele, în felul de a se îmbrăca, de a se comporta, de a se distra. Grădini publice, hoteluri prevăzute cu restaurante, berării, cofetării, cafenele, restaurante, terase, grădini de vară, sunt tot atâtea opţiuni de petrecere a timpului liber pentru cei avuţi şi cei mai puţini norocoşi.

Avantajaţi sunt, desigur, cei cu dare de mână. Datorită posibilităţilor financiare rezultate din afaceri din toate domeniile, oamenii potenţi financiari din Slatina nu-şi reprimă dorinţa de a cheltui nici măcar într-un mic orăşel de provincie.

„Sălile de spectacol, mai mult sau mai puţin improvizate, purtau nume sonore: Belle-vue, Monte Carlo, Cazinou, Select, Cărăbuş, Modern. Din anul 1912, Slatina beneficiază de o sală de spectacol, adecvat amenajată – «Sala Martinescu» de pe str. Lipscani (ulterior Casa de cultură a municipiului, care a continuat frumoasa tradiţie a sălii Martinescu). Pe scena Sălii Martinescu au susţinut spectacole mari artişti, precum Lucia Sturdza Bulandra, Tony Bulandra, Notara, Marioara Voiculescu, George Folescu-Basu, Constantin Tănase, veniţi cu celebre trupe de teatru, de operă şi operetă, revistă. George Enescu a susţinut trei concerte la «Sala Martinescu», primele rânduri fiind rezervate gratuit de marele muzician pentru studenţi. De trei ori pe săptămână, la «Sala Martinescu», dotată şi cu aparate de proiecţie cinematografică, rulau filme, mai întâi mute şi apoi «vorbite»”, spune dr. Aurelia Grosu, muzeograf la Muzeul Judeţean Olt.

Moda vremii, de actualitate la Slatina

Din fotografii de epocă, bine puse în scenă la „Foto Elegant”, „Moscu”, „Davidescu et Huberstrumf” sau „Garaiac”, ne zâmbesc, à la Gioconda, doamne cu chipul senin şi calm şi domni cu un aer important. Femeile nu se mai mulţumesc să poarte îmbrăcăminte făcută în casă, merg la croitorii de dame – „HigLife” pe Lipscani, la Degall pe Tache Protopopescu, la Păunescu pe strada Bucureşti – şi îşi comandă toalete speciale din voaluri, catifele şi mătăsuri cu pliseuri mărunte pe piept şi şolduri, volane în cascade, fastuoase jabouri albe brodate ori paspoalate cu danteluri. Şi, cum este nevoie de patru mode de pălării – după anotimpuri, ornate ca atare, uneori în arhitecturi complicate, cu funde, pampoane, flori, pene, ele vizitează destul de des „La pălăria modernă” a lui Anton Zahalca, de pe strada Lipscani.

„Bărbaţii cu pretenţii merg neapărat la croitoria englezească, pe strada Bucureşti, a lui Moritz Horovitz şi la fratele acestuia, Isidor Horovitz, pe Varipatti, de unde îşi cumpără ceasuri de buzunar cu lanţ, prins trufaş de vestă. Ceasuri şi bijuterii aduse de la firme garantate din Elveţia, Austria, Germania oferea din belşug «Ceasornicăria română» a lui Ionel Marinescu, de pe Lipscani, colţ cu Tache Protopopescu (actuala Fraţii Buzeşti)”, mai spune dr. Aurelia Grosu, muzeograf.

Pentru femeile pretenţioase, doritoare de unicat, Ionel Marinescu executa monturi de bijuterii dintre cele mai rafinate: inele, broşe, pandantive cu pietre semipreţioase, în culori de la roşu rubiniu la verde smarald, albastru turcoaz, la sidefiu ori alb imaculat. Pietrele erau puse în cutii, îmbrăcate în catifea, tăiate şi şlefuite impecabil, în cele mai diverse forme: biluţe, ovale, sferice, hexagonale, inimioare.

Alături de prăvăliile consacrate pe anume specialităţi, cum ar fi colonialele şi delicatesele lui Mihalis, Şerbu, Maximilian Ionescu, Stavre Mihăilescu, Sabit Memiş şi Fraţii, sticlăriile lui David Bernard şi Stănciugel, librăriile lui Polihron, Panţurescu, tipografia Bulbeş etc., încep să se extindă magazinele mari, universale – promovate de negustori vechi, buni cunoscători ai pieţei şi ai tendinţelor. Cei mai întreprinzători obţin licenţă de importatori de mărfuri: Pandele Dumitrescu şi Fraţii, Zaharia Diculescu, Marin Popescu, Anton Ionescu, Niţă Dobrescu, Banca negustorească, înfiinţată în 1922 din iniţiativa şi capitalul pus la dispoziţie de negustori.

Cafenelele selecte ale Slatinei la 1900

Balurile şi vizitele rămân vedetele, sarea şi piperul cotidianului slătinean. Într-un oraş al regimentelor militate, balurile ofiţerilor ţinute la Clubul subofiţerilor de pe Lipscani, la Casa Armatei de pe Ionaşcu sau balurile de binefacere organizate în Sala Mare a Palatului Comunal sunt aşteptate cu însufleţire. Ca şi în capitală, avem vizite de etichetă, de interes şi vizite de petrecere a timpului, aşa numitele „jour-fix”, cu dulceţuri, ceai, prăjituri de casă (proba de foc a priceperii gazdei, după care se stabileau ierarhii ce făceau înconjurul oraşului) şi bineînţeles prelungite partide de cărţi.

„Cafenelele deţineau un spaţiu aparte, de obicei în centru şi erau destinate unei clientele selecte. Memoria documentelor conservă amintirea a trei cafenele slătinene, situate în apropiere, pentru că în acele vremuri concurenţa avea alte înţelesuri. La intersecţia vechilor străzi Lipscani şi Ionaşcu (azi – Fraţii Buzeşti), la parterul unei clădiri impozante, în ciuda degradărilor, pe la anul 1900 funcţiona «Cafeneaua Găbunea» aparţinând unei familii cu adânci rosturi în evoluţia urbei noastre”, afirmă dr. Aurelia Grosu.

În perioada interbelică, negustorul Constantin Ionescu preia cafeneaua lui Niţă Găbunea şi o transformă în pretenţioasa „Cafenea Imperial”. Lângă ea se afla „Cafeneaua Bursei” a lui Niţă Traicu, un personaj longeviv şi pitoresc. Mai sus de casa Hanciu, pe partea dreaptă, în vecinătatea grădinii publice, a existat „Cafeneaua Traian”, cu terasă în stradă deschisă în zilele de vară. La cafenea, aşa cum o dovedeşte şi numele, se servea în primul rând cafea, însă, treptat, aici îşi face loc şi ceaiul, alături de alte produse întâlnite în cafenele occidentale: băuturi alcoolice fine, răcoritoare, produse de patiserie şi de cofetărie. Din recuzita cafenelelor nu lipseau revistele, ziarele şi biliardul. La „Cafeneaua Bursei”, frecventată îndeosebi de comercianţi, se jucau table, giulba-har şi, mai ales – biliard „cu miză”, sau caniotă.

Cine au fost primii deţinători de automobile în Slatina

Pe străzile slătinene încep să circule automobile, dr. Sobolac fiind printre primii posesori. Automobilul nu ajunge să concureze încă birjile, dar fraţii Ivanovici deschid o firmă de „cărăuşie publică cu automobile de pasageri şi bagaje, accesorii en gros şi en detail”. Mirajul automobilului cuprinde pe tot mai mulţi slătineni şi astfel apare o activitatea comercială nouă şi profitabilă: atelierul mecanic asociat cu magazinul de automobile şi accesorii. În epocă, au devenit repede cunoscuţi Ilie Popescu & Comp şi Nicolae Fuscel, ale căror servicii erau amănunţit prezentate pe faţada magazinelor: piese originale de schimb pentru Ford şi Chevrolet, cauciucuri India, reparaţii automobile, încărcat orice fel de acumulatori, sudură autogen, etc.

Printre numele oamenilor „importanţi” din Slatina, care şi-au gravat numele prin faptele şi clădirile impozante ridicate pe raza Slatinei, dintre care acum doar puţine mai pot fi admirate, pot fi menţionaţi negustorul lonaşcu şi soţia sa Neaga (ce vor construi, printre altele, o biserică şi o şcoală), familia Deleanu, Alexandru Iliescu, dr. Gh. Kitzulescu (director al primului Spital Judeţean Slatina mai bine de 15 ani), familia Fântâneanu, negustorul Nicu Cosma (va ridica Hotelul Cosma), negustorul cojocar Marin Jianu (ce va construi Hotel Jianu pe strada Lipscani), negustorul de cereale Carol Zoller, negustorul Alexe Nicolau (ce va ridica Hotelul Regal – fostul sediu FederalCoop de lângă restaurantul Capitol de pe strada Eminescu), negustorul Ştefan Stănculescu (va ridica Hotelul Princiar) etc.

Album foto

Dacă ți-a plăcut articolul intră în comunitatea noastră de pe facebook printr-un simplu LIKE! Astfel ne vei ajuta și tu să promovăm cum trebuie VALORILE ROMÂNEȘTI!

Sursa: adevarul.ro

loading...