Arcul de Triumf

Teatrul Naţional din Caracal, operă monumentală unică în România

Teatrul National din Caracal

Teatrul Naţional din Caracal reprezintă principalul element arhitectural reprezentativ al judeţului Olt în domeniul culturii. Iar locul nici nu putea fi ales mai bine, respectiv în capitala culturală a judeţului, scrie adevărul.ro. Adevărată bijuterie arhitectonică, imobilul ridicat acum un secol stă mărturie a imaginaţiei, hărniciei şi pasiunii pentru frumos a locuitorilor acestor zone.

Clădirea Teatrului Naţional din Caracal te impresionează de cum o vezi, indiferent de unghiul din care o zăreşti. Redată culturii în anul 2008, după mai mulţi ani de lucrări de reabilitare în urma unui devastator incendiu, clădirea pare acum ca nouă. Pe frontispiciul imobilului sunt inscripţionate de 115 ani două cuvinte – „Teatru Naţional”. Intrările laterale au şi ele amprenta timpului, este vorba despre două inscripţii: „Tragedie” şi „Comedie”.

Lucrările la monumentala clădire au început pe data de 14 iulie 1896, aceasta fiind ridicată după planurile arhitectului austriac Franz Bileck, de unde şi accentele neobaroce şi neorenascentiste. Dealtfel, se pare că imobilul este singurul ridicat la indicaţiile acestuia în Vechiul Regat. Conform spuselor profesorului Dumitru Botar într-un articol din revista „Memoria Oltului”, s-a păstrat chiar şi un act vorbind despre începuturile construirii acestui important edificiu.

„În anul mântuirii 1896 s-a pus piatra fundamentală a Teatrului Naţional din Caracal, menit a aduce propăşirea culturei locuitorilor oraşului ce portă numele împăratului roman Caracala. Astăzi, în a 14 zi a lunii iulie, anul mântuirei 1896, după planul ridicat de inginerul arhitect Franz Bileck; construcţiunea fiind dată constructorului B. Mariani şi cu privegherea însărcinat inginerul oraşului George Grumăzescu. Lucrarea localului Teatrului Naţional se face în al 31-lea an al domniei întâiului rege al României Carol I, al cărui consiliu de miniştri este prezidat de Dimitrie A. Sturdza, având ca miniştri pe A. Stolojan ca ministru de interne, pe Eugeniu Stătescu ca ministru de al justiţiei, pe G. Cantacuzino ca ministru de finanţe, pe P. Poni ca ministru al Instrucţiunei publice şi Cultelor, pe C. Budişteanu ca ministru de Resbel, pe G.D. Palade ca ministru al Domeniilor, şi pe C.I. Stoicescu ca ministru al Lucrărilor Publice. În prezenţa prefectului judeţului Romanaţi Mihail I. Demetrian, a primarului oraşului Mihail Bibian şi a întregului consiliu compus din Dimitrie Mihăileanu, Mih. Mihail, I.T. Brătăşanu, Toma Hagi- Chirea, Constantin Dobrotescu, Dimitrie P. Celarianu, C. Dimitrescu, Eliodor I. Dulgherescu şi Ioniţă Ciocănescu, fiind ca secretar al Consiliului Dem. Teodorian, s-a făcut sfinţirea temeliei de către protopopul judeţului N.N. Delcescu şi s-a iscălit de toţi cei de faţă acest act comemorativ, din care un exemplar s-a aşezat în zidăria colţului de către sud, iar altul se va păstra în arhivele municipalităţii locale drept îndemn şi râvnă pentru generaţiunea viitore şi pentru pururea amintire a acestui act de mare însemnătate. S-au pus şi câte o piesă din monedele care-şi au cursul legal în ţeară, adică o piesă de aur de 20 lei, una de argint de 5 lei, alta de 2 lei, de 1 leu şi de 50 bani; iar de aramă de 10 bani, de 5 bani, de 2 bani şi de 1 ban. Scrisu-s-a acest act de mine Ştef. D. Petrescu, institutor la Şcola Const. Filipescu” (Arhivele Statului Slatina, Foi volante).

Incendiul care a întrerupt magia

Construcţia a fost finalizată în anul 1901. Antreprenorul lucrărilor de construcţie a fost Retzieri Mariani, nepotul arhitectului Iulius Mariani. Clădirea are o mare varietate şi bogăţie de ornamente atât în interior, cât şi în exterior: coloane angajate, capiteluri, statui, balcoane, cupole, mari panouri pictate cu scene idilice şi pastorale, toate acestea evidenţiind un baroc târziu. Impresionează faţada principală care, dinspre est, este animată de un repertoriu decorativ bogat, accentul fiind pus pe registrul superior. Vorbind despre Teatrul Naţional din Caracal, Nicolae Iorga spunea: „Teatru cochet, împodobit cu stucaturi şi inscripţii care cheamă trupe şi o intenţie de care trebuie să se ţină seamă”.

Apariţia unui teatru la Caracal a survenit la începutul secolului XX, când edilii oraşului şi localnicii deopotrivă au considerat necesară o sală de spectacole cu capacitate mare şi cu dotari tehnice specifice spectacolelor teatrale. La momentul inaugurării, oraşul Caracal avea nu mai puţin de 12.000 de locuitori, fiind al treilea oraş din Oltenia după Craiova şi Turnu Severin.

Între 1959-1960 s-a făcut restaurarea clădirii, prilej cu care frescele originale au fost acoperite, fiind introduse teme noi, specifice perioadei respective. Sala de spectacole a fost decorată de un colectiv de pictori alcătuit din Ion Musceleanu, Alin Gheorghiu, Sabin Bălaşa, Ion Sălişteanu etc., iar foaierul a fost pictat de Jules Perahim, Teodor Catană, Roni Noel, A. Stoicescu etc. Teatrul Naţional din Caracal a fost închis din 1987 pentru mai bine de 20 de ani în urma unui incendiu devastator care a distrus interiorul, acoperişul, instalaţiile electrice şi cele de sonorizare.

„Pe frontonul teatrului existau, înainte de restaurare, patru statui alegorice, dar, fiind parţial avariate, s-au executat altele de către sculptorii Vasile Năstăsescu (simbolul picturii), Nicolae Enea (simbolul muzicii), Rodica Severineanu (simbolul poeziei) şi Nartin Laizer (Teatrul). Teatrul avea atunci o capacitate de 500 locuri. În anul 1984 au început lucrările de recondiţionare a interiorului, întrerupte de un nefericit incendiu”, mai spune Dumitru Botar despre Teatrul Naţional din Caracal.

22 de ani pierduţi din cauza dezinteresului guvernanţilor

În 1996 se decide construirea unei structuri de rezistenţă şi mutarea lui cu circa 60 de metri în faţă. În final, teatrul a fost închis, iar lucrările de reparaţii s-au prelungit nepermis de mult din cauza finanţării „cu picătura” de la centru. În fine, după mai bine de 22 de ani şi în schimbul a 14,7 milioane de lei vechi, Teatrul Naţional din Caracal a fost (re-)inaugurat în ziua de 19 decembrie 2008 cu mare fast, în prezenţa oficialităţilor locale, judeţene şi numai. Ministrul Culturii de la acel moment, Mircea Iorgulescu, a fost prezent şi el la eveniment.

Iniţial, „pictura era executată în manieră 1900. Plafoanele sălii de spectacole au fost pictate cu scene idilice sau pastorale”, după cum scria şi Petru Crăciun. Pictura originală nu s-a mai păstrat, astăzi interioarele fiind complet repictate de un colectiv condus de artistul plastic Ion Drăghici. Sala de spectacol a fost dotată cu aparatură electronică, instalaţii de sonorizare şi iluminat adecvate diferitelor genuri. În holul Teatrului se află acum două busturi de bronz – ale lui Virgil Carianopol şi Radu Şerban, ambii născuţi la Caracal. De asemenea, în interior pot fi admirate sculpturi executate de sculptorul Liviu ţăranu din Bucureşti. Bjuteria arhitecturală a Caracalului numită Teatrul Naţional figurează din nou la loc de cinste pe lista monumentelor istorice din ţara noastră.

Dacă ți-a plăcut articolul intră în comunitatea noastră de pe facebook printr-un simplu LIKE! Astfel ne vei ajuta și tu să promovăm cum trebuie VALORILE ROMÂNEȘTI!

Sursa: adevarul.ro

loading...